Ganduri, soapte..

         Stii, viata uneori e nedreapta. Poate ai sa te simti cum ma simt eu cateodata,  sunt suparata pe o singura persoana dar mi se pune pata pe absolut toata lumea . Cateodata e nasol…

         Revenind. Acum am 16 ani. Ma gandesc ca in urma cu 3-4 ani nici nu stiam ce e aia dragoste si nu vroiam sa cresc, sa fiu ca “cei mari” , deoarece ii vedeam sarutandu-se, imbratisandu-se si tinandu-se de mana. Mai tarziu, dupa ce au mai trecut 1-2 ani, afland ce este dragoste inocenta, am inceput sa ii inteleg pe adolescenti si tineri , sa ii vad cu alti ochi, si usor usor, aveam tot mai multe lucturi in comun.

         Incepusem sa vad cum e dragostea, iubeam inocent, pentru ca asa sunt primele iubiri. Ura nu e buna dar ii uram pe toti aceea pe care ii auzeam sau ii vedeam ca inseala si chiar ca o fac din placere. Si acum ii urasc . Dar ii urasc si mai mult pentru ca ma fac sa ma simt vinovata, vinovata pentru ca ei sunt niste mincinosi si niste infideli. Ii urasc pentru ca acum, ne atrag pe toti in capcana lor, si multi sunt prinsi.   

         Te fac sa nu mai ai incredere in oameni.

  

         Dar , pnetru a supravietui trebuie sa continui sa crezi in oameni, sa ii iubesti , sa dai un exemlu bun, pentru ca asa , sigur ti se va alatura cineva, si aceluia inca cineva, si tot asa.

            Nu renunta!

         O sa imi contunui drumul … o sa iubesc, o sa infrunt mincinosii, o sa fiu inselata, o sa-i cred, am sa fac ce-mi dicteaza inima!

        Tu insa mai ai… Acum cresti, joaca-te cu papusi, jucarii, cu tot ce-ti place, razi, pentru ca e vremea ta sa copilaresti, adolescenta, eh, adolescenta e acum a mea!

                                                                      Te iubesc,

                                                                                 Alina