Pentru tine am scris aceasta poveste..
Pentru ca, atunci cand vei avea saptesprezece ani, eu deja ii voi fi uitat pe-ai mei si n-o sa te pot ajuta sa-i traiesti.Pentru ca inima mea deja va incetini si te voi privi distanta: o sa suferi pentru o dragoste ce mi se va parea copilareasca sa-ti smulga lacrimi, o sa-ti spun “Hai, sunt prostii...” de parca n-as fi plans si eu pentru o dragoste asemanatoare. . .O sa te privesc zambitoare fara un motiv anume, cand vei fi facut primele “gafe” si vrei crede ca poti sa bagi toata lumea intr-un buzunar pentru ca e mica, in comparatie cu ce ai in suflet. Si eu voi fi uitat deja ce inseamna sa zambesti fara un motiv anume.
“ De ce razi ?” te voi intreba, pentru ca a fi adult e ca si cum ai redeveni copil: intrebi mereu “de ce”.
Tu in schimb n-o sa ai multe intrebari, o sa iubesti si atat, fara sa intrebi de ce.
Nu voi fi sincera, pentru ca e greu sa fii sincer cu propriile amintiri. Dar am sa fiu prevazatoare :am sa imortalizez acele amintiri pe hartie, pe marginea unei foi, cand vor fi inca vii, cerneala inca proaspata. Asa vei putea citi despre o fata mai apropiata tie si te vei simti mai putin singura.
Poate la inceput n-o sa-ti placa.
Poate ti se va parea absurda si nu vei vrea s-o crezi : cum se pot trai atatea emotii in asa putin timp? O sa desoperi singura, o sa descoperi.
Si vei intelege ca la saptesprezece ani inima tresare si alearga mai repede decat secundele .
Bate, bate, bate…si tu nu te vei uita pe gaura cheii, pentru ca la saisprezece ani esti atat de grabit sa ajungi la saptesprezece esti atat de putin suspicios.Nu vei intreba “Cine e ?” Raspunsul va fi mereu acelasi: “Putina dragoste.”
Si uneori, ai s-o alungi din piept, ai sa-i spui ca e proasta si sa se duca sa-si caute pe altcineva in alta parte.
Dar, de cele mai multe ori, ii vei spune sa ia loc si ii vei da ceea ce are nevoie.
Si chiar cand cineva o sa ti-o faca bucati si ti de vor parea prea mici ca sa le aduni la loc, va fi de ajuns o noua dragoste ca sa te vindeci.Pentru ca, la saptesprezece ani, ranile se cicatrizeaza imediat.
O sa descoperi, o sa descoperi…
Si vei intelege ca timpul, acest timp care fuge, care ne cronometreaza viata, nu e chiar asa rapid…Depaseste-l, treci linia de sosore inaintea lui..
Eu te voi privi castigand si voi fi mandra de tine …
Si poate si de mine….
