"..sa scrii.."

-         Sa mai scrii pe blog..cat de curandJ

-         Ce sa mai scriu??Nu mai am idei…parca incerci sa scoti apa din piatra seaca…

-         Serios licurici??Ai uitat?? Tu esti cea cu ideile..scrie despre ceva.. stii ca sfaturile tale sunt mereu de folos..

-         Cred ca glumesti … stii ca doar prietenii mei pareciaza cand deschid gura…

-         Da, pentru ca ceilalti nu te cunosc… stii ca fiecare om care te asculta cu atentie ramane legat de tine…

-         Chiar crezi??

-         Stiu asta…of…stii cat esti de incapatanata…cateodata ma gandesc cum de stau pe langa tine…zau…dar apoi ,cand ma asculti, cand imi dai sfaturi..imi amintesti pentru ce traiesc..

-         Ai uitat …sunt capricorn…nu ma pune sub presiune.

-         Da..cum spui tu…
-         Deci daca tot vrei sa scriu..despre ce ai vrea sa scriu??Desteapta lu Pacala!!

-         Pai scrie ce-ti trece prin cap..scrie emotiile pe care le simti, scrie cum esti, scrie cate zambete vezi zi de zi, scrie cum vezi viata in culori, cum cerul iti priveste bucuria de copil atunci cand soarele iti mangaie lin fata..scrie ceva…SCRIE ODATA!!!

-         Bine bine..nu te panica…dar cred ca asta am sa scriu…cum ma influenteaza lumea cum mereu raman eu chiar daca ma cunsidera ciudata…sunt diferita…care e problema??

        Ma priveste lumea pe strada cum merg detasata de tot si de toate…(cateodata)…si  cateodata nu imi pasa ce spun..si imi promit…sa ma doara fix undeva de parerea lor…pentru ca..

Ei sunt toti la fel..de ce sa fiu la fel cand pot alege sa fiu diferita?Cand lumea merge inainte de ce sa nu merg in directia opusa…cand toti traiesc in realitate eu traiesc in imaginar..

       Pt ca e o lume asa cum o vreau eu..nu cum o conduc altii..nu vreau sa le respect regulile…nu am de gand..

                                  Tu?? Ce alegi??

     Nu te rusina de greselile altora.

     Nu esti tu cea care a calcat stramb.

     Nu e vina ta ca pleaca cineva si nu e vina ta ca el e ceea ce e.

     Ce bine ar fi daca mi-ai povesti.

     La dracu,Alina , noi ramanem la fel, chiar daca viata ne despate.Trebuie sa fii tare, chiar daca nu esti.

     Nu lasa pe nimeni sa-ti calce sufletul in picioare.

    

     Mergi inainte, urmeaza-ti drumul. Eu o sa-l urmez pe-al meu.O sa ne intalnim la o rascruce .Sunt sigura.

       Buna Mada,

   Stii, din cand in cand , ma intreb: merita sa iubesti daca apoi risti sa suferi?

   Acum mi se pare ca nu.

   Acum mi se pare ca toate zambetele pe care le-am impartit nu mai sunt de-ajuns.Tu spui ca “Daca iubesti suferi, dar cel putin iubesti, daca nu iubesti suferi oricum si nu ai nimic in schimb”.

   Poate ai dreptate.

   In seara asta ma gandesc la noi, doar la noi.Iti amintesti asta vara cand am mers la tara?Trai saptamani singura, speriata sa nu ma pierd.tu mi-ai zis :”Hei, daca te pierzi   da-mi un sms ! ”

   Ei bine, eu acum ma simt pierduta si in concluzie ma inarmez si incerc sa dau cu sutul la tate fantomele ce ma bantuie.

  

   La urma urmelor, asa e corect !

   E zborul tau, nu-l rata !Fugi de tot si de toate!

   Dar scrie-mi! Trimite-mi un sms, o scrisoare, un porumbel, in fine da-mi un semn de viata si eu voi fi aici pregatita, la preluare.

   Si poate la vara a sa facem poze caraghioase, ne indragostim de vre-un ospatar, de un baiat vezut in parc,  de-un dansator;)).

    Distreaza-te!

   Eu voi fi intr-un buzunar al gentii tele, voi fi acolo cand vreo prietena te va ruga sa o dai cu fard,si voi fi acolo cand iti vei petrece seara cu prietenele.

   Pleaca! Rapid! Fara regretre!

   Dar cand vei veni…Sa fi punctuala..

   Eu te astept…

        Te iubesc, te iubesc mult!!

Scrisoare...

                Pentru tine am scris aceasta poveste..

          Pentru ca, atunci cand vei avea saptesprezece ani, eu deja ii voi fi uitat pe-ai mei si n-o sa te pot ajuta sa-i traiesti.Pentru ca inima mea deja va incetini si te voi privi distanta: o sa suferi pentru o dragoste ce mi se va parea copilareasca sa-ti smulga lacrimi, o sa-ti spun “Hai, sunt prostii...” de parca n-as fi plans si eu pentru o dragoste asemanatoare. . .O sa te privesc zambitoare fara un motiv anume, cand vei fi facut primele “gafe” si vrei crede ca poti sa bagi toata lumea intr-un buzunar pentru ca e mica, in comparatie cu ce ai in suflet. Si eu voi fi uitat deja ce inseamna sa zambesti fara un motiv anume.

          “ De ce razi ?” te voi intreba, pentru ca a fi adult e ca si cum ai redeveni copil: intrebi mereu “de ce”.

          Tu in schimb n-o sa ai multe intrebari, o sa iubesti si atat, fara sa intrebi de ce.

          Nu voi fi sincera, pentru ca e greu sa fii sincer cu propriile amintiri. Dar am sa fiu prevazatoare :am sa imortalizez acele amintiri pe hartie, pe marginea unei foi, cand vor fi inca vii, cerneala inca proaspata. Asa vei putea citi despre o fata mai apropiata tie si te vei simti mai putin singura.

    

          Poate la inceput n-o sa-ti placa.

          Poate ti se va parea absurda si nu vei vrea s-o crezi : cum se pot trai atatea emotii in asa putin timp? O sa desoperi singura, o sa descoperi.

          Si vei intelege ca la saptesprezece ani inima tresare si alearga mai repede decat secundele .

          Bate, bate, bate…si tu nu te vei uita pe gaura cheii, pentru ca la saisprezece  ani esti atat de grabit sa ajungi la saptesprezece esti atat de putin suspicios.Nu vei intreba “Cine e ?” Raspunsul va fi mereu acelasi: “Putina dragoste.”

        

          Si uneori, ai s-o alungi din piept, ai sa-i spui ca e proasta si sa se duca sa-si caute pe altcineva in alta parte.

Dar, de cele mai multe ori, ii vei spune sa ia loc si ii vei da ceea ce are nevoie.

          Si chiar cand cineva o sa ti-o faca bucati si ti de vor parea prea mici ca sa le aduni la loc, va fi de ajuns o noua dragoste ca sa te vindeci.Pentru ca, la saptesprezece ani, ranile se cicatrizeaza imediat.

         

          O sa descoperi, o sa descoperi…

       

          Si vei intelege ca timpul, acest timp care fuge, care ne cronometreaza viata, nu e chiar asa rapid…Depaseste-l, treci linia de sosore inaintea lui..

          Eu te voi privi castigand si voi fi mandra de tine …

                        Si poate si de mine….

...??!!??...

     Un cantec vechi spunea:
     "Tu stii totul despre ce-i cu-aceasta viata, mie insa mi sa-nchis usa in fata.Dar sunt mester la inventat povesti, mai mester decat ai sa izbutesti sa fii tu vreodata, pentru ca, desi ai bani puhoi, eu am norocul sa gasesc flori in gunoi.Si stiu sa descopar ceea ce nu e si ma pricep la asta mai bine decat tine."
     

      Si atunci, da-le naibi de socoteli si de cifre.
      Stii sa spui cata dragoste ai in tine?Un kil? Un litru?
      Nu stii nu?
      Si atunci, da-o naibii de matematica.
      Inventeaza ceea ce nu exista.
      Pentru ca ceea ce exista apartine tuturor.
      Dar, daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau. Si, daca cineva vede ceea ce vezi tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ceea ce traiesti si tu .
     

      Nu-l lasa sa plece. Opreste-l ! Traieste povestea ! Povestile !
      Povestile sunt ca oamenii.
      Nu sunt facute sa traiasca singure.
      Intr-un colt al lumii este cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta.
      Uita-te in jur!
      Acel cineva nu e asa de departe.
      E cealalta jumatate a cartii.
      Nu mai pierde timp scriind alte pagini.
      Cauta-l !
       Restul il veti scrie impreuna.
      

       Pentru ca nu e nimic mai reusit ca doua povesti ce se impletesc.

Cartile..

          Carti…carti carti….da..de la un timp am inceput sa citesc…obsesiv.Dar sa o luam cu inceputul…URAM sa citesc…nu imi placea…ma obosea..pur si simplu nu suportam sa vad o carte in fata ochilor…dar mi-am dat seama ca m-am schimbat total…acum citesc foarte mult..

          Nu trece o zi fara sa citesc macar o pagina, vreo reclama, sau orice alceva. Simt nevoia de a citi. Asa ca mi-am facut frumos un abonament la biblioteca :D. Din octombrie am tot citit..Imi iau carti la o saptamana, o saptamana si ceva….dar ceea ce e curios e ca nu imi place sa citesc ceea ce mi se impune..(la ora de romana)…Literatura universala…schite ,povestiri..nah. Eu vreau ROMANE…Prin ele simt ca traiesc …traiesc prin cuvintele autorului…mereu cand incep o carte noua abia astept sa o termin..iar…cand e aproape de final..incetinesc…ca si cum nu as vrea sa se termine..Pentru ca stiu ca se va termina si visarea mea…Existenta mea..:(…

          Dar…Cum stateam astazi la PC..m-am gandit ca…citesc…da citesc…traiesc prin cuvintele LOR…dar eu??trebuie sa am propria viata nu??? Insasi viata mea e un roman…De dragoste, de groaza..de amuzament..de actiune…sau poate chiar de sadism (totusi …sa nu exageram...)…da sunt un roman…

          De cand am inceput sa citesc viata a luat o alta intorsatura…M-am maturizat…Dar totusi am ramas copil..:)..Am crescut…Dar totusi am ramas mica…Cand am inceptut sa citesc m-am gadit ce bine ar fi daca ar exista o carte pe care sa o citesc…Dar care sa nu se termine decat atunci cand voi ….da coltul…K….si…Apoi am realizat ca , Cartea aceea e chiar viata mea…viata mea…viata toturora …e un roman….care se sfraseste atunci cand nu mai ai ce scrie…cand….nu mai traiesti…asa ca…scrieti-va romanele…eu asta am sa fac  :D….

Nu va spargeti venele capului gandindu-va la ce sa scrieti..pur si simplu scrieti ce va vine in cap ;)

....

 Ea stie

Ca ochii cei caprui de sub bretonul drept

Si buzele subtiri si rozalii ca gloss-ul

Imprastie imprastie zambet, si se joaca alene...

Orbeste baiatul...

                  Saracul!!

Si stie

Ca rasul ei il omoara si vorba-l seduce

Zi corpu-i se zbenguie copilareste...

Si-l plimba fantastic mereu in visare..

Roseste baiatul....

                           Simpatic!!

Si stie

Ca mana ei cea fina si blanda ca zorii

Trezeste emotii si soapte...

Si chipul zglobiu si plin de seninatate

Impinge sarutul....

                                Departe!!